Ce are în comun filmul Prometheus care rulează pe marile ecrane în 3D zilele acestea cu ”1984”? Ei bine, atât filmul cât și clipul publicitar sunt regizate de Ridley Scott.
”1984” este una dintre cele mai bune reclame din istoria publicității. De ce?
Reclama anunța introducerea primelor PC-uri Macintosh de la Apple. O sportivă aleargă printre rânduri de oameni care se uită teleghidați la ecranul din fața lor – Big Brother. Femeia este fugărită de poliție, totul se întâmplă în slow motion, construindu-se pe îndelete punctul culminant. Vestimentația femeii este și ea importantă, maioul alb având o poză desenată a noilor calculatoare. Acțiunea este inspirată de romanul lui George Orwell, publicat în 1949, pe nume ”Nineteen Eighty-Four” care descria un viitor sumbru, cu oameni spălați pe creier și manipulați de Putere, de Big Brother. De aici și ultima promisiune: ”And you’ll see why 1984 won’t be like ”984””.
Femeia distruge marele ecran, ca o analogie cu faptul că noile calculatoare vor schimba viitorul în bine, vor produce acel click care ne va salva de la un viitor sumbru. Și pot să declar că, într-o oarecare măsură, cei de la Apple au făcut cam ce au promis în reclamă deoarece au contribuit destul de mult la evoluția lumii tehnologice.
Reclama a fost difuzată pe 22 ianuarie 1984 la Super Bowl XVIII când s-a dat ”bătălia” între Washington Redskins și Los Angeles Raiders. Din echipa producătoare, pe lângă faimosul regizor Ridley Scott, au făcut parte: Steve Hayden (copywriter), Lee Clow (creative director) și Brent Thomas (art director) de la agenția de publicitate Chiat/Day, Venice. Bugetul alocat a fost de 900.000 de dolari, iar în 2004 a apărut chiar o variantă actualizată a spotului TV în care personajul principal ascultă muzică la un iPod. Puteți viziona ambele variante mai jos.
SUMMER (VERY) WELL
Echipa Bad Karma a fost activă tare și a participat la aproape toate evenimentele de vara asta. Vară care, din păcate, e pe sfârșite… așa că acum, pe ultima sută de metri, clar nu mai ratăm nimic. Weekend-ul ăsta, de exemplu, am fost la Summer Well. Organizare minunată, atmosferă drăguță tare, oameni super civilizați – dacă aș fi fost cu 10 ani mai bătrână, măritată și eventual cu un copil, ar fi fost festivalul meu preferat.
Summer Well, A Festival Like a Holiday, a avut loc, cum ne-a obișnuit de vreo 5 ani încoace, pe Domeniul Știrbey din Buftea. A fost prima ediție la care am participat, mi-a plăcut tare locul. Maaare, mare de tot, cât să nu fie deloc înghesuială, deși au fost vreo 20.000 de oameni, natură multă – toată lumea era foarte chill, majoritatea au venit cu păturica de acasă și stăteau liniștiți ca la picnic. Am comentat puțin că era cam beznă pe alocuri, noroc cu opțiunea de flashlight de la smartphone-uri, altfel mi-aș fi rupt picioarele pe-acolo.
Line-up-ul nu m-a impresionat deloc: Kasabian, Foals, La Roux, The Maccabees, The Wombats, Jungle, Kwabs, Foxes, Circa Waves și Sohn. Dacă anul trecut plângeam că ratez Summer Well-ul pentru că i-au adus pe Placebo, acum m-am cam plictisit în timpul concertelor pentru că era totul cam liniștit pentru mine.
Așa că nu am petrecut prea mult timp în fața scenei. Era mult mai ok să îmi aleg una dintre zecile de activități distractive de pe-acolo, să mănânc sau să mă plimb dintr-o parte în alta – de la barul cu Prosecco la cel de Jager și după puțin pe la cel Finlandia… chiar puteai să stai acolo multe ore și să nu te plictisești. Vrei tatuaje temporare de căcat? Știu că sună ciudat și super nepotrivit, dar ce zici de o ședință de yoga? Ce contează că ești afon, sigur o să te distrezi de minune înregistrând o piesă, măcar așa, să-ți trăiești și tu visul de rock star! Te simți antisocial și nu vrei decât să pleci acasă? Hai stai măcar să încerci Oculus Rift, pentru că, da, Summer Well îți oferă și o realitate virtuală dacă nu îți convine asta.
Mai zic o data, pentru că se întâmplă foarte rar să dau peste așa ceva la un festival/concert – o treabă foarte, foarte bună cu organizarea. Transport asigurat, fără cozi infernale la intrare, o aplicație pentru telefon cu o hartă care te ghida spre zonele de pe domeniu, dacă erai prea incapabil să te descurci cu indicatoarele de pe-acolo. Erau îndeajuns de multe baruri și puncte de vânzare de jetoane cât să nu ajungi să te enervezi atât de tare încât să prefer să mori de sete decât să mai stai o ora la coadă. Cei de la Orange au pus la dispoziție chiar și un cort în care puteai să îți încarci telefonul – aș fi vrut să știu asta din prima zi când am rămas fără baterie de pe drum. Ah, și toți artiștii au intrat pe scenă la ora anunțată. Din păcate pentru mine, care am întârziat în fiecare zi destul de mult cât să ratez fix ce mă interesa.
Simpatic festivalul lor cu aer british. Foarte relaxat, total diferit de orice alt eveniment de genul la care am mers… un rai ai hipsterilor –care sunt mult mai ok acum că le-a scăzut popularitatea. Verdictul Bad Karma? Mergem și anul viitor, dar sperăm să aibă un line-up mai bun, să nu mai lăudăm doar mâncarea, băutura și, în general, orice altceva decât concertele. Până una alta, chiar ne-am simțit ca într-o vacanță. Good job, guys!