Din multiplele modalităţi de activitate didactică utilizate în clasa I, în special în condiţiile şcolarizării copiilor de la vârsta de şase ani, o valoare aparte o are jocul didactic, exerciţiile – joc.

În joc elevul se găseşte în situaţia de actor, de protagonist şi nu de spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginaţiei şi vieţii lui afective, unei trebuinţe interioare de acţiune şi afirmare (Ioan Cerghit, Metode de învăţământ).

Jocul este activitatea pe care copiii o îndrăgesc cel mai mult. Activităţile de învăţare la vârsta şcolară mică pot fi realizate cu succes doar prin intermediul jocului.

Jocurile şi jucăriile dezvoltă capacitatea de concentrare a atenţiei. În timpul jocului, copilul se mişcă şi mânuieşte obiecte, iar acest lucru este benefic pentru diminuarea hiperactivităţii.

Introducerea jocului în structura lecţiei constituie şi un mijloc de prevenire, precum şi de înlăturare a oboselii, cunoscută fiind capacitatea redusă la efort a micilor şcolari.

Corectitudinea cititului şi a scrisului depinde în mare măsură de nivelul la care se realizează pronunţia, iar aceasta depinde de calitatea auzului fonematic. Pentru dezvoltarea auzului fonematic în lecţiile respective pot fi introduse jocuri didactice cu un conţinut adecvat, legat de obiectivul lecţiei.

Jocurile “Spune mai departe”, “Completează cuvântul”, “Unde se găseşte sunetul”, :”Fazan” contribuie la dezvoltarea auzului fonematic, la exersarea pronunţării corecte a unor sunete atât în mod izolat cât şi în cuvinte. Alt exerciţiu pentru dezvoltarea auzului fonematic este pronunţia perechilor de cuvinte parofone (pară-bară, pot-pod).

Tot sub formă de joc pot fi organizate şi exerciţii de rostire prelungită a unor sunete: a, e, i, o, u, p, z, r (exemplu jocurile: “De-a trenul”, “Albinele”). Pronunţia repetată a sunetelor se poate realiza cel mai bine prin intermediul cântecelului “Toamna”.

Un joc foarte drag copiilor este acela de a imita prin sunete animalele (exemplu jocul “Spune cum face?”).

Unele jocuri oferă elevilor posibilitatea să opereze cu elemente de vocabular. În jocul “Eu spun una tu spui mai multe”, copiii vor găsi formele de plural ale diferitelor substantive. În jocul “Spune ceva despre jucărie” copiii vor descrie anumite obiecte, iar în acest fel vor reuşi să facă acordul adjectivului cu substantivul.

Jocurile “Când faci?”, “Când ai făcut?”, “Când vei face” îi determine pe elevi să folosească unele timpuri ale verbului. Exerciţiile joc “Ce ştii despre mine?”, “Ce este acesta?”, “Ce este aceasta?” le formează elevilor capacitatea de a folosi corect pronumele personal sau pronumele demonstrativ.

Pentru o scriere caligrafică şi corectă este indicat să se realizeze în prealabil exerciţii de dezvoltare a muşchilor mâinii: se mişcă degetele ca şi cum ar cânta la pian, degetele unei mâini ating succesiv degetul mare al aceleiaşi mâini, scuturatul mâinilor, “învârtim morişca”, aplauze, ploaia – se ciocneşte cu toate degetele în masă, plouă cu găleata – se bate repede, cu toate degetele, cade grindina – se loveşte masa cu articulaţiile degetelor, tună – se loveşte cu amândoi pumnii în masă, fulgeră – se fac mişcări repezi în aer, cu amândouă braţele, în formă de zig-zag.

Jocurile didactice, exerciţiile joc de orienatre şi structurare spaţio-temporale permit dezvoltarea la elevi a deprinderilor de orientare în spaţiu şi timp, permit achiziţia noţiunilor de organizare temporo spaţială: sus – jos, mare – mic, scurt – lung, scund – înalt, azi – mâine – poimâine, devreme – târziu, înainte – înapoi.

Pentru formarea reprezentărilor spaţiale se vor face exerciţii cu privire la raportul dintre corpul şcolarului şi obiectele din clasă în care elevul va arăta ce se găseşte la dreapta lui, la stânga lui, înainte sau înapoi, în faţă, în spate. I se va cere să aşeze un obiect pe masă, sub masă, la mijlocul mesei.

Utilizând jocul didactic în procesul de învăţare a cititului şi scrisului, activitatea didactică devine mai interesantă, mai plăcută, mai atractivă.

Documentele logopedului

Pentru ca terapia logopedică să se desfăşoare în parametrii normali, logopedul trebuie să întocmească câte un dosar pentru fiecare copil în parte. Dosarul conţine câteva probe de limbaj oral şi scris, documente de monitorizare a tulburărilor depistate, precum şi planuri de intervenţie personalizate.

Având aceste documente, logopedul poate să pună un diagnostic şi să facă o prognoza asupra evoluţiei ulterioare a limbajului fiecarui copil.

Următoarele documente nu trebuie să lipsească din mapa logopedului:

 Aceste documente pot fi descărcate

• Fişa de depistare a elevilor cu tulburări de limbaj
• Testarea vorbirii independente
• Vârsta psihologică a limbajului
• Probe simple de limbaj
• Proba de discriminare fonematică
• Modelul fişei logopedice
• Program de intervenţie personalizat
• Proba de examinare a citirii şi scrierii