Gândirea preşcolarului este concretă, magică şi situativă. În această perioadă, se pun bazele unui raționament al relaţiilor, precum și al raporturilor de formă, culoare sau mărime.
Aşadar, dezvoltarea gândirii se începe cu operaţii logice, sub forma unor acţiuni concrete cu obiectele şi mai apoi, sunt interiorizate în structuri operatorii ale gândirii.
Noţiunile „puţin-mult” pot fi percepute de copii, după ce au înţeles ce înseamnă o mulţime.
Explicarea diferenţelor dintre aceste două noţiuni se face de fapt, prin compararea a două mulţimi.
Cum să-i explicăm însă, aceste noţiuni copilului acasă, fără să fi studiat metodologii şi cărţi de pedagogie?
E bine ca la început, mulţimile comparate să fie de acelaşi fel.
Să uităm de existenţa fişelor didactice!
Fişele didactice sunt exerciţii de dezvoltare a gândirii logice, a unor abilităţi sau deprinderi care, evident sunt create cu scop didactic. Seamănă cu paginile de colorat, pentru că sunt tipărite, dar diferă tocmai prin faptul că urmăresc un scop bine definit, altul decât simpla dezvoltare a motricităţii fine.
În educaţia preşcolară se folosesc destul de des aceste fişe didactice, în unele locuri, chiar de prea multe ori. Noi, părinţii, nu putem controla metodele de predare folosite în grădiniţe, în schimb, o putem face acasă.
Este chiar indicat să avem un stil de „predare” diferit de cel formal. La grădiniță, copilul e nevoit să stea la masă suficient de mult timp, astfel încât să nu mai fie necesar ca şi în mediul lui să completeze hârtii.
Să-l educăm, implicându-l în munca noastră de zi cu zi
Cât timp noi ne ocupăm de pregătirea mesei, de obicei, cel mic se învârte în jurul nostru şi îşi doreşte să aibă şi el un rol important în activitatea noastră. Acesta este un moment bun să îl „băgăm în seamă”. Pur şi simplu, putem lua două oale din dulap şi să-l rugăm să pună într-una din oale câteva mere, pere, sau ce avem la îndemână. În exemplul nostru, vom spune că folosim mere.
Aşadar, după ce a pus câteva mere în oală, îi putem da o nouă sarcină: să pună mai multe mere în oala cealaltă. După ce a terminat ambele sarcini, îi apreciem munca şi repetăm împreună ce a făcut.
Într-o oală a pus câteva mere, iar în cealaltă mai multe mere. Îi adresăm următoarea întrebare: Ce crezi? În care oală sunt mai multe mere? Iată, am comparat două mulţimi, în 5-10 minute, fără fişe didactice şi fără metode sofisticate de predare.
De ce am folosit oale? Pentru că termenul „mulţime” este o noţiune abstractă, pe care un copil mic nu o poate percepe. Pentru preşcolari, toate noţiunile abstracte trebuie „transformate” în ceva concret.
În cazul nostru, oalele reprezintă termenul „mulţime”, iar numărul merelor ne indică cantitatea, adică puţin sau mult.
Activităţi educative în parc. E posibil?
Cei mai mulţi copii merg zi de zi, la locul de joacă. Unul dintre locurile lor preferate este groapa de nisip. Ascultându-le jocul, le putem da celor mici „idei”, de exemplu: cum să orneze două torturi, unul cu multe frunze, iar pe celălalt să pună doar câteva.
De asemenea, îi putem sugera să adune castane, ghinde, frunze, sau pietre, cu condiţia ca într-o pungă să pună doar câteva din ele, iar în cealaltă mult mai multe.
Nu este nevoie ca tot timpul să ne implicăm în jocul lor, dar putem contribui cu o idee, două, maximum trei. Copilul nu trebuie să simtă că noi vrem să-l învăţăm ceva anume.
Învăţăm la piaţă, făcând cumpărături
Atunci când avem posibilitatea, este bine să-l luăm şi pe copilaşul nostru cu noi la cumpărături. A sosit momentul să aleagă şi el câteva fructe sau legume de pe raft şi să le pună în coşul de cumpărături. Acest rol îl dezvoltă multilateral. Î
n acest articol, evidenţiez doar modalitatea de a-i dezvolta gândirea logică, prin însuşirea noţiunilor „puţin” şi „mult”, dar la fel de bine i se dezvoltă caracterul, încrederea de sine, etc.
În loc de concluzie, aş vrea să menţionez că, nu este nevoie să insistăm asupra niciunei noţiuni. Important este să găsim variante de joc, prin care copilul să exerseze ceea ce a învăţat. Adică, să punem în practică teoria.