„Diversificarea naturală, autodiversificarea, (BLW) baby led weaning, reprezintă un nou curent în ceea ce privește modul în care trebuie realizată diversificarea bebelușului”
Aș dori să vă vorbesc în acest articol despre una dintre cele mai frumoase experiențe ce pentru mine a dat roade și cred că și pentru unele dintre voi, fiindcă multe mi-ați scris că ați ales această metoda de diversificare naturală.
Etapa diversificării este un moment foarte important în viața omulețului nostru. Mamele se împart în două categorii, și anume: cele stresate, speriate, atente, grijulii sau cele relaxate, informate, liniștite și fericite.
Mi-am dorit să fac parte din categoria mămicilor relaxate! Da, relaxate în privința acestei etape, ca să mă bucur de ea împreună cu fetița mea, să simt și eu entuziasmul primelor alimente, poziția în scăunel, lingurița în mână, babețica murdară și primul mestecat.
Am început să mă documentez cu doua luni înainte de a începe examenul propriu-zis.
Primul pas pe care l-am facut a fost să accesez online mai multe site-uri și să mă documentez temeinic asupra diversificării.
Site-ul www.nutricia.ro a fost primul care mi-a atras atenția, mi-a oferit multă informație și m-am folosit mult timp de el; încă o mai fac. Și vi-l recomand cu drag, are o secțiune despre diversificare cu posibilitatea de personalizare, cu idei de rețete și alimente.
Apoi am început să urmăresc pe canalul de Youtube Social Moms fiecare eveniment ce avea ca temă diversificarea.
Aici am descoperit-o pe „femeia care face copiii să mănânce”, Crina Coliban, doamnelor și domnilor!
Pe lângă amuzamentul și farmecul ei aparte, am înțeles ce trebuie să fac de fapt cu fetița mea și cu biletul pe care scrie „grădina raiului”, cum o numește ea, cea a diferitelor sortimente de alimente, o lume a mâncării și a autodiversificării.
Am înțeles că nu trebuie să îmi privez copilul de a-și alege singur metoda și alimentele pe care dorește să le guste.
Astfel, am predat frâiele omulețului din fața mea și m-am hotărât să aleg autodiversificarea cu tot ce implică ea.
Pentru mine a fost o perioadă plină de mândrie, nu știu cum să o descriu altfel. Efectiv o vedeam pe Alexandra cum reușește singură să mestece, să dobândească „trucuri magice” precum procesul de masticație, prin care în loc să se înece, dădea de furcă gurii să producă mestecatul și precum coordonarea mână-ochi și încurajarea propriu-zisă a independenței.
Apoi bucuria de a alege între cartof și brocoli sau mânuțele pline de murdărie ce iubeau fățuca ei plină de încântare.
Nu a existat gramaj, linguriță, curățenie. În schimb, am văzut o fetiță plină de curiozitate, pofticioasă și MÂNCĂCIOASĂ !!!
Eu am citit de asemenea și cartea Diversificarea naturală, de Gill Rapley și Tracey Murkett. Este un adevărat manual de inițiere și un ghid pentru această etapă, benefic și revelator. L-am consultat și l-am citit pe îndelete, mi-a răspuns la toate întrebările, inclusiv la cea mai faină și mai des întâlnită: „de ce autodiversificare”?
Nu o să vă pot reda eu tot ce scrie în această carte, dar vreau să fiți curioase și să o cumpărați, e life changing!
M-a învățat multe tehnici și, de asemenea, mi-a explicat clar ce înseamnă această metodă extraordinară – autodiversificarea! Este un manual complet și foarte practic, aveți atașate poze, vă sunt relatate multe experiențe reale ale mămicilor și multe alte cazuri precum și avantaje ale diversificării naturale.
„Văd mulți copii fericiți care își aleg alimentele singuri și se hrănesc în ritmul lor”, Stefan Kleintjes, nutriționist pediatru.
Da, pot spune că acest citat însumează tot ce înseamnă autodiversificarea, fericirea de pe chipul copilului când reușește în ritmul propriu să se hrănească cu alimente dorite. Iar mamele? Mamele sunt cele mai mândre de micuții cu mare râvnă de independență.
Mi-a atras atenția un lucru frumos pe care Crina Coliban îl spunea: „dacă bebelușii știu să se hrănească de la sân în mod autonom și este un proces exclusiv natural, de ce nu ar fi și cu mâncarea la fel?”.
Eu sunt cea mai bucuroasă că am avut curaj și am trecut peste tipare și frică, că am reușit să înțeleg ce înseamnă cu adevărat acest pas și am lăsat în urmă sfaturile sarcastice și de neînțeles care veneau în opoziție să mă oprească să fac ce simt.
Pot să vă dezvălui și secretul meu: personalizează și aceasta metodă! Cunoaște-ți copilul și simte când e pregătit. Fi i plină de încredere în omulețul tău, distrează-te și fii relaxată.
Nu încerca să cântărești sau să numeri fiecare linguriță sau să îți fie frică de alimentele folosite, gândindu-te mereu că vă face alergie.
Nu e nevoie să folosești un scaun de masă mereu, fii flexibilă și ascultă bebelușul. Fii atentă la mesajele lui; plânsul, refuzul sunt foarte importante să le asculti și să faci exact ce te îndeamnă.
Poate este greu să înțelegi de fapt că el este în control și tu esti doar furnizorul, însă e important să ai încredere.
Eu vă urez succes și vă îndemn să încercați și să aveți curaj. Vă veți îndrăgosti de copilașii voștri pofticioși!
Predați o lecție de încredere și astfel realizați de fapt că acest proces poate fi și unul relaxant. Veți învăța să respectați cantitățile dorite de bebeluș și nu de noi, mămicile obsedate de încă o linguriță! ?
Îmi aduc aminte de o imagine folosită tot de „femeia care-i face pe copii să mănânce”. Cum ar fi ca noi, părinții, să fim legați în scaune, securizați, cu babețici de plastic strânse corect, cu bolul în față și lingurița și să fim obligați să mâncăm și să executam tot ceea ce ne este cerut de către „părintele” din fața noastră?
Acest tablou m-a făcut să râd copios, dar și să îmi dau seama că, de fapt, nu aș face nimic altceva decât să îmi pun copilul să fie o marionetă, să devină un copil care trebuie să guste din piureurile cu textură de vomă neatrăgătoare, privându-l de libertatea de a alege să iubească alimentele în stare pură și neacordându-i șansa să fie curios și pofticios.
Noi, în prima săptămână am făcut cunoștință cu legumele și fructele, iar apoi ne-am desfătat!
Poate sunt eu o militantă înrăită a diversificării naturale, însă vă contrazice fetița mea care iubește mâncarea din toate pozițiile!
Și încă un secret dobândit de la Crina Coliban: fiți voi modele copiilor voștri în alimentație! Mâncați de față cu ei, împreună, așa cum vă place. Grimasele și bucuria cu care vă delectați din farfuria voastră va vorbi pentru copiii voștri mai mult decât vă puteți imagina. Dacă voi sunteți îndrăgostiți de mâncarea pe care o aveți în față, și ei vor fi!