1. Așa cum am vorbit de mai multe ori de-a lungul ghidului detaliat pe fiecare săptămână de sarcină…
… educația senzorială începe încă din clipele când micuțul este încă ființa aceea pe care nu ai vazut-o dar pe care o simți cum crește și se dezvoltă în interiorul tău.
Am văzut la timpul potrivit că micuțul începe să audă destul de devreme, prin urmare educația senzorială timpurie se bazează în principal pe acest simț, dar va continua mai departe în primele lui zile de viață și de-a lungul primilor ani ai copilăriei sale.
Noi vom căuta pentru tine toate informațiile de care vei avea nevoie pentru a iniția relația senzorială dintre tine și micuț și, mai apoi, pentru a-ți dezvolta propriile metode pentru educația micuțului în primele sale luni de viață.
2. Începând de foarte devreme, adică din preajma celei de-a 15-a săptămână de sarcină, …
… micuțul tău începe deja să audă. Educația senzorială la care ne referim noi începe în principiu de aici și se va întinde pe două etape, cea de dinainte de naștere și cea de după.
În perioada prenatală, cel mai dezvoltat simț al micuțului este auzul. Bineînțeles că la un moment dat începe să vadă sau simțul tactil i se va dezvolta considerabil, însă accesul tău către el și felul în care-i poți stimula aceste simțuri sunt, evident, limitate acum.
Astfel, auzul, cel mai dezvoltat simț al micuțului înainte de naștere, rămâne cea mai importantă cale de acces pe care o avem către el, însă nu singura.
Vei descoperi că odată cu creșterea burticii, mâinile tale vor fi atrase în mod natural către ea în încercarea instinctivă de a o proteja.
Ei bine, există specialiști care afirmă cu tărie că simplul tău gest de a-ți atinge pântecul poate transmite semnale în interior care ajung la el, într-un mod care ține mai mult de conexiunea psihică dintre tine și micuț decât de contactul fizic în sine.
Nu de puține ori ai constatat că, atunci când micuțul era agitat iar mișcările sale deveneau oarecum deranjante pentru tine, ți-ai mângâiat în mod natural burtica iar copilașul s-a liniștit.
Ține minte, înainte de naștere micuțul depinde exclusiv de tine, de semnalele pe care le primește prin placentă și, implicit, tu ești legătura sa cea mai strânsă cu lumea exterioară.
3. Revenind, auzul este simțul care ne conferă totuși cea mai importantă cale de acces către el …
… și care poate fi utilizată la potențial maxim de către mămică. Inițial, atunci când această teorie a fost pentru primele dăți prezentată și elaborată, a stârnit zâmbete. În timp însă, specialiștii au reușit să demonstreze că vocea caldă a mamei, percepută de copil drept singura sa conexiune cu lumea de afară, îl poate calma.
Dovada palpabilă prinvind acest aspect este faptul că, imediat după naștere, micuțul prezintă o preferință clară față de vocea mamei cu care este deja obișnuit în comparație cu alte zgomote sau voci pe care le aude. Atunci când mama îi va vorbi el va deveni atent sau se va liniști, uneori va zâmbi sau va râde.
Pe de altă parte, o altă componentă importantă a educației senzoriale prenatală este muzica. Micuțul poate auzi și poate interpreta în moduri diferite fiecare sunet, astfel că începând din al doilea trimestru de sarcină va tresări la orice zgomot puternic, cum ar fi o ușă trântită, un claxon sau un lătrat de câine.
Ei bine, cunoscând aceste detalii, haide să vedem cum le putem utiliza într-un mod pozitiv și să le tranformăm într-un avantaj pentru tine și puiuțul tău.
Am stabilit că micuțul aude, am stabilit că în cele mai multe din cazuri reacționează la vocea mamei, dar sunetul cel mai familiar urechilor sale este bătaia inimii tale, pe care o aude și o percepe în general ca fiind zgomotul de fond permanent al mediului în care trăiește.
Astfel, Dr. Thomas R. Verny, psihiatru, profesor la Universitatea Santa Barbara din Statele unite și autor al mai multor tratate de specialitate și cărți privind viața bebelușului înainte de naștere, afirmă de exemplu că muzica clasică, liniștitoare, cu ritmuri asemănătoare cu cele ale bătăilor inimii, poate reprezenta un început bun și au un efect liniștitor evident.
4. Ce se întâmplă în perioada prenatală?
Conform majorității specialiștilor, totul se dezvoltă strict natural, conform combinației genetice, influențele din afară, cum ar fi ale mamei, fiind insignifiante.
Greșit! Ne uităm la un embrion și suntem tentați să afirmăm că este doar pe cale să devină o ființă umană la un stadiu incipient de dezvoltare, apoi vorbim de creierul micuțului și percepția majorității este că acesta nu este dezvoltat încă, ba mai mult chiar, imediat după naștere creierul micuțului nu este pe deplin dezvoltat. Unii specialiști merg mai departe și afirmă că, imediat după naștere, copilul nu poate simți nici măcar durerea.
Toate acestea, și multe altele în care s-a crezut mult timp, sunt total greșite. În realitate, creierul micuțului înainte de naștere și la naștere este dezvoltat cel puțin la un nivel care reprezintă jumătate din ce este el la maturitate.
Iar faptul că micuțul, cu ajutorul creierului său, se adaptează încontinuu începând chiar din perioada prenatală la mediul înconjurător, reacționând la stimuli și făcând conexiuni, este argumentul principal care nu poate fi combătut.
Ceea ce este extrem de important și ce trebuie să rețină orice mămică este faptul că, în perioada prenatală, ea nu este responsabilă doar de întreținerea și dezvoltarea fizică a micuțului, hrănindu-l și ajutând astfel la dezvoltarea sa.
Ea este categoric responsabilă de toată informația care ajunge la bebeluș, în special prin intermediul auzului acestuia, și ea și numai ea poate canaliza asta spre a o transforma într-o acțiune constructivă, pozitivă și nu invers.”
Dr. Bruce Lipton, biolog, într-un discurs în care a prezentat, printre altele, și lucrarea „The Secret Life of the Unborn Child” (Viața neștiută a copilului nenăscut), scrisă de Dr. Thomas Verny și John Kelly.
Prin urmare, ca o concluzie extrem de importantă, deducem că influența din exterior asupra micuțului încă nenăscut este de-a dreptul crucială, practic de aici începând formarea copilului tău ca și individ și modelarea profilului său, mai ales psihologic și intelectual.