Acest capitol este dedicat relațiilor sociale pe care micuțul tău le va dezvolta încă din primele zile de naștere, alături de voi, părinții săi, și mai departe în cursul primilor ani de viață, alături de alții asemeni lui.
Aici, dragă mămică, vom încerca să-ți punem la dispoziție toate materialele de care ai nevoie pentru a-i îndruma primii pași în viața socială.
Începând de la primul zâmbet și de la prima privire, de la prima atingere a mamei până la primele momente de joacă alături de alți copii, vom încerca să-ți răspundem tuturor întrebărilor tale legate de acest aspect.
Socializarea în timpul sarcinii
Micuțul începe să socializeze încă din timpul sarcinii. Și am început cu această propoziție tocmai pentru că este unul dintre cele mai surprinzătoare lucruri ale acestui capitol. Da, dragă mămică, copilașul tău începe o socializare primară încă de-atunci, și asta datorită relației speciale pe care o dezvoltă cu tine.
Nu te cunoaște încă, nu te-a văzut încă, însă te aude și te simte, îți recunoaște și devine atent la vocea ta și este receptiv la schimbările emoționale care se petrec cu tine.
Sigur că nu poate fi numită tocmai comunicare atâta timp cât aceasta se petrece într-un sens unic, de la tine către el, dar specialiștii au ajuns la concluzia că, dacă în timpul sarcinii se pun bazele profilului psihologic al micuțului, cu siguranță că nu trebuie să ignorăm faptul că unul din aspectele acestui punct o reprezintă relaționarea cu cei din jur.
Astfel, la naștere micuțul va face rapid legătura între vocea pe care a auzit-o timp de câteva luni și vocea ta, acum clară și caldă. Inconștient, micuțul va ști că tu ești mama lui și că de la tine va veni toată protecția, iubirea și căldura de care are nevoie. La tine în brațe se va liniști, cu tine va adormi, cu tine va păpa sau va scoate primele sunete.
Pentru început, din punct de vedere relațional și nu numai, tu ești practic universul său, așa cum ai fost timp de nouă luni lumea și mediul înconjurător.
Mai departe, atunci când simțurile i se vor dezvolta suficient, va percepe imaginea sa din oglindă și de cele mai multe ori va râde. Sigur că nu se va recunoaște încă în ea, însă o va percepe ca altul asemeni lui și asta se petrece undeva în jurul vârstei de nouă luni.
Tot acum va începe să reacționeze la auzul propriului său nume și va rosti primele cuvinte care de obicei sunt mama sau tata, după caz
. Nu are absolut nicio importanță din punct de vedere afectiv pe care dintre ele le va rosti primul, practic el imită tot ce vede și aude, astfel că va spune cuvântul pe care l-a auzit cel mai des. Și dacă e să fie o competiție între voi, atunci să știți că au fost cazuri în care micuțul a rostit pentru prima dată… numele câinelui.
De ce? Fiindcă probabil acesta a fost cuvântul pe care l-a auzit cel mai des, fie datorită faptului că l-ați mustrat de fiecare dată atunci când s-a apropiat de micuț, fie fiindcă i l-ați prezentat de foarte multe ori. Nu râde, este chiar adevărat!
În continuare, micuțul va imita tot ce va vedea sau auzi. Astfel că se va juca așa cum îi veți arăta voi, va zâmbi dacă îi veți zâmbi sau se va încrunta dacă îl veți privi mustrător. E binecunoscută povestea micuțului crescut de lupi și care a copiat întocmai comportamentul acestora.
Nu intrăm în detalii, esențialul este că bebelușul vostru și dezvoltarea sa din punct de vedere social depinde, dacă nu în totalitate, atunci în cea mai mare parte de voi și de felul în care i-o veți „construi”. Este nevoie încă de la început de multă răbdare, calm și armonie astfel ca micuțul să perceapă că acesta este modul firesc.
Nu uita, primii trei ani din viață sunt practic definitorii pentru tot ce va urma pentru el pe această lume: acum se pun bazele caracterului său, felului în care va interacționa cu alți oameni, felului în care va răspunde la diverse situații.
Este foarte bine ca micuțul să socializeze cu alți copii încă de la vârsta de un an sau chiar de mai devreme, bineînțeles sub supraveghere. În general micuții până în preajma vârstei de 3-4 ani nu sunt extrem de sociabili față de alți bebeluși și se limitează instinctiv la membrii familiei, cu care interacționează liniștiți și în siguranță.
Totuși, este recomandat ca periodic părinții să organizeze astfel de întâlniri, fie acasă fie în locuri de joacă special amenajate, și asta pentru ca micuții să se obișnuiască cu prezența în jurul lor și a altor oameni în afară de membrii familiei.
Acest lucru va fi de ajutor în viitor, atunci când va mai crește și nu va putea beneficia întotdeauna de prezența voastră, dragi părinți, rămânând de multe ori fie în grija bonei, fie la grădiniță.