Știu că n-ai mai fost într-un loc unde lumea chiar se simte bine de la nunta lui văr-tu de anul trecut, din Adunații Copăceni. Știu, de asemenea, că acolo cei mai sus-puși oameni sunt vânzătorul de la birt și paznicul de la căminul cultural. Prin urmare, când te duci tu, singura rudă de-a șaptea care „s-a ajuns” la București, e ca atunci când s-a dat la TV că a venit prințul Harry în România. Chiar dacă ești o vai mama ta care trage de rate ca să-și permită o vacanță pe an la Nisipurile de Aur și speră ca, într-o bună zi, Liviu de la HR să-i pună și ei altceva pe mână în afară de capsator. Chiar dacă-i cam pămpălău, restul ori sunt gay, ori luați, și la vârsta asta nu-ți mai permiți să visezi la cavalerul călare pe Merțan. Las că-i bună și-o Skoda.
Țin, totuși, să te informez pe această cale că mai există și alte locuri de distracție în afară de nunți, botezuri și petrecerile firmei. Se numesc cluburi. Și au setul lor de reguli proprii care nu poate fi încălcat. Da, știm că ai master și ești în prag de promovare. Nope, tot nu ne pasă.
Așadar, în primul rând, încearcă să înțelegi că nu ești stăpâna absolută a Universului și că, sincer, ne doare-n cur de ce salariu ai tu sau pe ce post lucrezi. Vii aici, te porți ca toată lumea. NU încerci să sari rândul de la bar pe motiv că te grăbești. Ghinion, toată lumea se grăbește. Stai jos.
NU îi dai ordine DJ-ului ca și cum ai fi la mă-ta acasă. Ia mai uită-te. Seamănă locul ăsta cu Adunații Copăceni? Nu prea, nu? Eh, atunci calmează-te și lasă omul să-și facă treaba.
Apropo de asta: NU, nu se cer „dedicații”. Și nu, nu există nici Muia Larga și nici 3rei Sud Est Recitește paragraful cu nunta.
Dacă te matolești, NU începe să urli ca o apucată. Înțeleg că duci o viață imposibil de anostă, că te detești și că nici crema cu avocado și coenzimă nu mai funcționează cum ar trebui. Dar nu-i vina nimănui pentru asta. În caz contrar, avem un domn la ușă. Îl cheamă „Antrenat să ucidă”, dar noi îl strigăm pe porecla lui, „Repelent pentru bețivii cretini”. Și nici lui nu-i pasă că ai master 🙂
În cele din urmă, înțelege că ai, totuși, o vârstă. Și chiar dacă n-ai, cu siguranță împinsul zilnic de rapoarte, statul peste program și frica incontrolabilă de șef ți-au înmulțit anii cu șapte, ca la câini. Deci nu-i spune barmanului că are ochi frumoși, într-o încercare de a face rost de băutură moca, nu îi băga bani la pantaloni DJ-ului și nu, pentru Dumnezeu, NU îi trage palme la fund ospătăriței! Știu că vrei să o arzi wild o noapte, să vezi și tu cum e, dar crede-mă, miroase a disperare. Și a Chanel de la vânzătorii ambulanți care mai trec pe la tine prin birou, dar aia e altă poveste.
P.S.: Fustă business și cămașă cu pietricele în club? Srsly?!
DIANEI 4 – GRĂDINA ÎN CARE ÎȚI CRESC RĂDĂCINI
Îmi place de mor trendul ăsta nou cu gastropub-urile. Nici măcar nu-mi pasă dacă e hipstereală sau nu. Simpla idee că pot merge într-un loc cool și relaxat și că mai și pot mânca ceva (bun, de preferat) acolo, mă face să îmi întorc din ce în ce mai mult spatele restaurantelor. Cel puțin, pentru moment.
Însă nu despre partea „gastro” a acestui loc am de gând să îți povestesc, deși promit să revin cu detalii :).
Am dat de Dianei 4 întâmplător, prin niște cunoștințe, și mi s-a părut ideal pentru o cafea și-o bârfă mică, mai ales că-s sătulă până peste cap de aglomerația din Centrul Vechi. Situat pe străduța cu același nume (undeva prin zona Rosetti, e ușor de găsit), pub-ul te întâmpină cu o grădină destul de mică și nu foarte dichisită, dar mișto și cu un aer primitor și degajat.
După ce am urcat scările, am dat de un interior care arată fix a sufragerie optzecistă. Mai aveam puțin și mă descălțam, întrebând dacă bunica e acasă sau s-a dus la pâine! Ceea ce, nu mă înțelege greșit, mi-a plăcut la nebunie! Probabil și pentru că pub-urile decorate „minimalist” sau „irish” mi-au ajuns până peste cap. Fuck that, aveam nevoie de ceva nou!
La Dianei, meniul e prezent doar parțial. Am fost invitată să mă conectez la wi-fi-ul lor și să mă uit și la cel de pe net, care era complet. Zis și făcut, prima mea alegere a fost un Blackberry Mocha (11 lei), care a fost buuuun și a arătat cam așa (apropo, felicitări pentru barista!):
Am trecut, apoi, la un ice tea cu mango și fructul pasiunii (14 lei) care, spre deosebire de surioara lui cofeinizată, nu m-a dat pe spate. Cam deloc. Răcoritor, dar cu gust de ceva ștevie… Nu știu ce să zic…
La a doua mea vizită, am testat un Elderflower Spritz (13 lei), care a fost bun, fresh și dulce. Loco Lemonade (16 lei), în schimb, mi-a lăsat un gust amărui. La propriu. O recomand doar amatorilor.
Sunt nevoită să menționez și ce nu mi-a plăcut și trebuie să trec pe primul loc servirea. Pe lângă faptul că am avut ceva (!!!) de așteptat, atât la primirea comenzii, cât și la plecare, când a trebuit efectiv să vânăm ospătarul ca să putem plăti, nu pot să zic că am fost tratată foarte amabil. Am avut parte de pufniri nervoase, ori de câte ori mai ceream câte ceva și de un „daaa, băăă, am văzut” în momentul în care am mers să-l anunț pe domnul care ne-a servit că ne-am mutat înăuntru, pentru că se făcuse frig. Nu-s vreo crescută la pension dar, pe bune, chiar n-am făcut armata împreună 😛
De asemenea, în momentul în care am făcut o excursie până în locul în care până și regele merge neînsoțit, am dat de o orbitoare…beznă. Ori crede-mă, ți se duce naibii toată relaxarea când trebuie să-ți rezolvi problemele la lumina telefonului. Un pic mai multă atenție la detalii, băieți!
În rest, toate bune și frumoase! Atmosferă ok, blues-uri pe fundal, mixate pe viniluri de un DJ simpatic. Adevărul e că o consolă de ultimă generație ar fi stricat grav vibe-ul! Thumbs up!
Recomand Dianei 4 pentru zilele în care ai chef să te retragi undeva la umbră, fără să fii nevoit să te duci la mama naibii în pădure sau să suporți haosul de pe Lipscani. Totuși, te sfătuiesc să te înarmezi cu ceva răbdare și cu un telefon încărcat. Glumesc. Sunt sigură că au schimbat becul până acum :))