Da, e iar decembrie. Luna abominabila a anului. Cei cu inclinatii macabre spre marketing o mai numesc si „luna cadourilor”. E luna isteriei, luna alergarii si multe din viitorul nostru depind de cum ne vom comporta in aceasta perioada.
Ganditi-va, cugetati adanc, reflectati. Stiu ca sfatul meu vine tardiv, stiu ca soarta va este deja pecetluita. Cardul si priceperea vor hotari in locul vostru. Dupa ce tot anul te-ai intrebat la modul general ce-si doresc femeile, acum va trebui sa restrangi un pic campul viziunii tale. Va trebui sa compui planuri strategice, sa obtii surse generoase de finantare si nimic nu-ti va puncta evolutia mai mult ca felul in care vei reusi sa treci peste acest hop. „Luna cadourilor” este testul suprem.
Fiorul care ti se strecoara in oase incepe cam cu data de sase decembrie cand doar amintirea unui mos numit Nicolae face ca buzunarul tau sa se caste periculos, pregatind doar haul care va exista atunci cand, jupuit, muribund, cu rani adanci si sangerand de moarte, te vei tari cum vei putea spre primavara. In ceea ce priveste lovitura finala, aceasta te va pocni in moalele capului cam prin martie de ziua lor, ziua femeilor… vei reusi, in convalescenta, sa respiri conectat la falsul aparat al sperantei de mai bine pana prin aprilie cand, vrand, nevrand, te deghizezi in iepure si asta fara sa fii vreo gagica de la Playboy.
Dar sa nu gandim la nenorocirile viitoare, caci, slava femeilor, le avem pe cele prezente, pe cele din „luna sarbatorilor de iarna”. Ca sa-ti fie clar, de la bun inceput, sarbatoare este doar pentru ele si nimic nu-ti va legitima prezenta intr-un cadru festiv. Sa-ti intre bine in cap ca, acolo unde „e rost” de bucurie, nu ai tu ce cauta.
Ce-si doresc femeile? Lucruri foarte concrete, deloc eterice, cum ti-ai fi imaginat.
Vor asa:
1. excursii in locuri exotice, ca ele nu pot sa respire decat departe de casa unde se pot „deconecta”. Ce pacat ca nu raman cu totul in stand by. Vezi ca tu si pe taramurile indepartate trebuie sa ramai vesnic conectat. Conectat, bineinteles, la orice dorinta pe care ele nu trebuie sa apuce s-o murmure. Conectat la bancomat, conectat la vocea pitigaiata prin care-si formuleaza imperativele.
2. animale moarte si scumpe atarnate de gat si purtate cu maxima mandrie. Iti garantez, si daca e cea mai mare ecologista, daca se pomeneste in fata faptului implinit, nu va spune nu.
3. parfumuri si tot feluri de licori scumpe cu care sa-i seduca pe altii (te vei consola cu gandul ca nu stiu ce-i asteapta).
4. pietre pretioase de marimea unor roci (ca sa-ti arate ca stiu geologie) si bijuterii din argint.
Orice altceva e incercare de idealizare, de a pune ceva uman pe un chip construit stramb, prietene. Nu te consola, nu te amagi singur. De asta au ele grija.
Sa nu uitam insa de respectul pentru traditii. Oh, da, ele tin la traditii, la obiceiurile stramosesti. Va trebui sa te duci prin piete si sa alegi cel mai falnic brad. Nu merge sa incerci sa o faci sa se razgandeasca si sa inchiriati unul. Ele nu vor brad second hand. Vor sa fie mereu primele, sa se bucure singure de mirosul lui. In fine, vii acasa cu bradul. Cum ele au auzit la stirile de pe „acasa” ca in traditia romaneasca obiectele cu care este impodobit respectabilul conifer simbolizeaza presupusul belsug care va va potopi in anul urmator, insista ca globuletele sa fie incrustate cuuuuuu… ai ghicit! SWAROVSKI! Bravo! Cuvantul asta a ajuns sa ne bantuie pe toti.
Tot incercand sa fie si bradul unic si irepetabil la fel ca ea, isi da seama ca verdele acelor lui e o chestie banala si comuna si ca nu spune nimic despre personalitatea ei. Or, e esential ca obiectele cu care se inconjoara sa spuna povestea ei, sa cuprinda ceva din sufletul ei. Doar asa v-ati pomenit in casa cu mobila roz (pentru ca o umple de energie), betisoare si lumanarele parfumate (ca sa anuleze energia in exces). Atunci, hotaraste sa se ocupe ea de spinoasa chestiune a bradului, data fiind incompetenta ta si nestiinta de a identifica acele lucruri asortate personalitatii ei.
Licitatiile de brazi pentru cele ce vor ceva „deosebit”, „personalizat”, cele care arunca in dizgratie vechii arbori cu cetina verde si nemuritoare, mult prea banali, sunt in toi. Ea se inscrie, normal, de ce sa rateze o astfel de ocazie. Aici are o multime de variante, toate purtand semnatura unor designeri celebri care nu „proiecteaza” brazi decat de Craciun.
Asa ca sa nu te mire daca ceea ce ajunge in sufrageria ta seamana cu o peruca (bradul facut de un hair-stylist, ai invatat de curand cuvantul, sa nu care cumva sa jignesti aceasta categorie profesionala, mult admirata de ea, numindu-i coafori), cu o rochie de seara (bradul facut de creatorii de vestminte) sau o pereche de bikini expandati in care globurile atarna usor nefiresc. Sa nici nu te mire nici faptul ca in locul cristalelor de nea, de care auzeai prin poezii si colinde, acum gasesti alt fel de „pietricele”, mai tari si care nu se topesc niciodata.
In concluzie, daca ea pronunta cuvantul Swarovski si personalitate in aceeasi propozitie, fugi, e de rau.